Viceministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Andrei Popov, a declarat că, potrivit unui document, semnat în anul 1940 de autorităţile URSS, frontiera administrativă a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti se oprea la Prut, nu la Dunăre. Potrivit lui Popov, anume acest document ar fi stat la baza negocierilor dintre Chişinău şi Kiev pe tema delimitării frontierei.

„Faptele spun următoarele: între Republica Moldova şi Ucraina până în 1999 nu a existat o frontieră internaţională.

Singurul document care a reglementat linia pe unde trece frontiera internă dintre două republici unionale, moldovenească şi ucraineană, a fost fixată în documentul la care a făcut referinţă domnul Iuga, şi anume în ucazul Sovietului Suprem al URSS din 4 noiembrie 1940, care descrie cum trece frontiera şi pomeneşte în pagina 3 Palanca, spunând că „Palanca rămâne în componenţa RSSM, dar frontiera nu mai ajunge până la liman”. Vorbeşte şi despre Giurgiuleşti, în ultimul paragraf, pagina 4, în care o să citesc în limba rusă din acest document: „Джиурджиулешть оставляет в Молдавской СССР, и далее, граница доходит до реки Прут” (Trad. – Giurgiuleştiul este lăsat în componenţa RSSM, iar frontiera ajunge până la râul Prut). Nu voi intra în detalii, dar voi spune că sunt nişte documente importante, care au fost folosite de negociatori, inclusiv de domnul Vasile Şova, care a fost, timp de mai multe şedinţe, până în mijlocul anului 1998, reprezentantul Republicii Moldova la Comisia de Verificare”, a spus Popov.

El a mai adăugat că ar fi bine să fie găsite şi alte documente, dacă există, deşi nu există alte referinţe până la momentul de faţă. „Compromisul la care s-a ajuns în anul 1998 a fost confirmat prin tratatul de frontieră din 1999 şi ratificat de către Parlament în 2001, promulgat de preşedintele Voronin în iulie 2001. Acest compromis prevedea trei lucruri: 1. Moldova primeşte acces la Dunăre pe o distanţă de 450 de metri şi frontiera nu trece la Prut, ci vine la Dunăre, astfel poate continuată construcţia terminalului Giurgiuleşti. 2. În regiunea nodului feroviar Basarabeasca. Cu toate că frontiera dintre cele două republici unionale trecea prin mijlocul acestui punct, s-a stabilit ca această localitate să intre integral în componenţa Republicii Moldova. Ar fi bine ca atunci când discutăm, să discutăm lucruri concrete şi dacă este posibil, să mergem la Basarabeasca, să vedem dacă sunt mulţumiţi locuitorii de acolo. În ceea ce priveşte Palanca, în acest pachet s-a prevăzut că sectorul de 7,7 km de drum, pe care Republica Moldova l-a primit în gestiune la rugămintea părţii ucrainene în anul 1995, până atunci a fost un drum în proprietatea Ucrainei, construit de Ucraina. După destrămarea URSS, Ucraina a avut probleme cu accesul pe acest drum al serviciilor de reparaţie şi s-au adresat cu o cerere către autorităţile Republicii Moldova, în care au cerut negru pe alb ca autorităţile noastre să preia acest drum în proprietatea Republicii Moldova. Şi partea ucraineană, în 1995, printr-un act de predare, a transmis Republicii Moldova această porţiune, cu parametrii indicaţi. De aceea, acel compromis care a fost realizat în 1998-1999 a fost unul rezonabil şi de înţeles. El a fost codificat în tratatul internaţional, punctul 10, care spune că protocolul este partea integrantă al acestui tratat, iar tratatele internaţionale în materie de frontieră nu pot fi denunţate de o manieră unilaterală. Iar în ceea ce priveşte calea amiabilă, permiteţi să pun o întrebare şi să vă împărtăşesc opiniile din Ucraina, din mass-media ucraineană: foarte mulţi patrioţi de acolo contestă înţelegerea din 1999 şi sunt dornici să renegocieze, fiindcă portul Reni are dificultăţi etc.”, a menţionat viceministrul de Externe.

În ceea ce priveşte situaţia la ora actuală, Popov a subliniat că, în conformitate cu prevederile tratatului, care spunea în punctul 1 că în decurs de o lună, de la intrarea în vigoare a tratatului, Republica Moldova va transmite Ucrainei porţiunea de drum şi terenul de sub acesta, nu şi teritoriu. „Astea sunt fapte, acum ce se întâmplă? Acum este foarte important ca de o manieră foarte minuţioasă să examinăm toate modalităţile legale şi practice, inclusiv cele oferite de acordul dintre două guverne, din 12 iulie 2001, semnat înaintea ratificării, cu privire la funcţionarea şi regimul de exploatare a acestui drum, şi să ne gândim ce mecanisme pot veni pentru rezolvarea problemelor care apar şi să ne asigurăm că locuitorii Palanca beneficiază de maximumul de drepturi. Cât priveşte permisele, există o lege cu privire la frontiera de stat a Republicii Moldova din 1994, care prevede că în zona de frontieră la 10 km pe tot perimetrul Republicii Moldova, în zona de frontieră ,funcţionează un regim şi pentru a intra acolo este nevoie de permis. Nu este vorba doar de situaţia Palanca. De altfel, aceste permise se acordă împreună cu primăria şi Serviciul de grăniceri şi până acum nu au fost prezentate nici un fel de plângeri la Serviciul de Grăniceri cu privire la acordarea lui. Mai mult decât atât, printr-o decizie expresă, timp de două săptămâni, aceste permise nu se mai eliberează. Trebuie să înţelegem, nu grănicerii ucraineni solicitau pălăncenilor permisele respective, era vorba de grăniceri moldoveni”, a mai spus Andrei Popov.