1. La primăria capitalei au fost depuse declaraţii de desfăşurare a acţiunilor de protest din 7 aprilie 2009 de către Partidului Liberal Democrat din Moldova.

2.      Forţele de ordine nu au atacat demonstranţii şi nu au dat nici un prilej de reacţii violente.

3.      Violenţele au fost declanşate de o parte de protestatari.

4.      3 martie 2010 - Iurie Roşca, preşedinte al PPCD, publică articolul „Tehnica loviturii de stat: de la Vladimir LENIN la Vladimir FILAT”, în care menţionează, referindu-se la ziua de 7 aprilie 2009, că „Întrunirea, anunţată a fi una paşnică, a degenerat în acte de violenţă, în agresare cu pietre şi molestarea tinerilor poliţişti care nu au dat nici un temei pentru astfel de reacţii furibunde, poliţia neîntreprinzând nici un gest de atac împotriva manifestanţilor.”

5.      1 aprilie 2010 - Premierul V. Filat obţine suspendarea Comisarului municipiului Chişinău, Serghei Cociorva, pe motiv că acesta şi-ar fi depăşit mandatul în timpul acţiunilor de protest din 7 aprilie 2009.

6.      2 aprilie 2010 - 15 ofiţeri de poliţie, care se presupune că ar fi implicaţi în violenţele din 7 aprilie, au fost suspendaţi din funcţie la cererea premierul V. Filat.

7.      2 aprilie 2010 – liderul creştin-democrat, Iurie Roşca, publică articolul „Războiul împotriva statului de drept, dictatura minciunii şi fuga de răspundere sau încă o dată despre tragica aniversare de 7 aprilie. Sângele lui Valeriu BOBOC este pe obrazul lui Vladimir FILAT”, în care accentuează: „Protestele degradează în acte de violenţă, grupuri numeroase de protestatari atacă cu pietre şi molestează colaboratorii de poliţie, fără ca aceştia să dea vreun temei pentru astfel de acţiuni. Poliţiştii sunt bătuţi cu pietre, cu picioarele în cap, zeci de oameni în uniformă fiind răniţi.”

8.      3 aprilie 2010 - liderii Sindicatului angajaţilor organelor de forţă „Demnitate” au declarat că autorităţile uită să identifice persoanele care au maltratat poliţiştii care se aflau la datorie. Preşedintele sindicatului Mihai Laşcu a protestat împotriva faptului că guvernanţii nu acordă nici o atenţie colaboratorilor de poliţie care au avut de suferit în urma dezordinilor de masă din 7 aprilie.

9.      7 aprilie 2010 – AJCD a făcut publică lista poliţiştilor care au suferit leziuni corporale grave în violeţele din 7 aprilie „au fost spitalizaţi cu traumatisme grave 54 colaboratori ai MAI şi au fost trataţi ambulatoriu, diagnosticaţi cu traumatisme medii 221 de colaboratori”. Această listă a fost obţinută din surse din interiorul MAI.

10.  7 aprilie 2010 - AJCD a adresat ministrului de Interne V. Catan un demers prin care a cerut să investigheze cazurile de agresare a poliţiştilor, să le acorde protecţia juridică şi îngrijirea medicală necesară.

11.  8 aprilie 2010 - AJCD a adresat Procuraturii Generale un demers, prin care „a cerut să i se răspundă ce măsuri procesuale au fost întreprinse în vederea identificării şi tragerii la răspundere a persoanelor care au participat la acţiunile violente din 7 aprilie 2009 şi au cauzat leziuni corporale colaboratorilor de poliţie, aflaţi în exerciţiul funcţiunii. Demersul a fost însoţit de o listă de 275 de colaboratori de poliţie, care au suferit leziuni corporale grave în data de 7 aprilie 2009”.În aceeaşi zi AJCD a făcut un demers similar membrilor Comisiei parlamentare pentru elucidarea evenimentelor din 7 aprilie. La demersul respectiv a fost ataşată, de asemenea, lista celor 275 de poliţişti.

12.  8 aprilie 2010 – Iurie Roşca, preşedinte al PPCD, publică articolul „Logica revoluţionară ca substitut al supremaţiei legii” în care evidenţiază faptul că “Tragedia din 7 aprilie 2009 a generat două categorii de victime: 1). poliţiştii, care se aflau în exerciţiul funcţiunii, agresaţi de demonstranţii violenţi, fără ca cei dintâi să fi arătat o minimă agresivitate împotriva protestatarilor. (Cronologic anume poliţiştii aflaţi la datorie s-au pomenit în postură de victime ale agresorilor. Este vorba de cele întâmplate pe parcursul zilei de 7 aprilie 2009. Autorităţile şi procuratura controlată de acestea nu au schiţat nici un gest pentru a-şi exprima regretul faţă de molestarea a sute de poliţişti, nici pentru a efectua investigaţii în scopul stabilirii persoanelor care i-au agresat pe poliţişti.); 2). demonstranţii, unii dintre ei paşnici şi nevinovaţi, alţii violenţi.”

13.  8 aprilie 2010 - Premierul V. Filat a cerut, în cadrul şedinţei Guvernului, să fie repuşi în funcţie cei 15 poliţişti suspendaţi la 2 aprilie 2010.

La 15 aprilie 2010 premierul V.Filat a cedat în faţa presiunilor PPCD, AJCD şi a Sindicatului „Demnitate”, anunţând în cadrul şedinţei Guvernului că a semnat o dispoziţie de crearea a unei Comisii guvernamentale, care urmeaza să identifice toate persoanele care au avut de suferit în urma evenimentelor din aprilie 2009. Filat a dispus sa fie identificate toate victimele, atat cele din rândul protestatarilor, cât şi cele din rândul poliţiştilor. Totodată, premierul a cerut sa le fie acordata in egală masură asistenţa necesară, inclusiv materială. În fruntea Comisiei a fost numit ministrul Justiţiei Alexandru Tănase.

Concluzii:

1. Autorităţile centrale şi locale au încercat să deturneze ancheta şi să dezinformeze opinia publică, prezentând în mod distorsionat evenimentele. Potrivit versiunii actualei puteri, la 7 aprilie 2009 s-ar fi confruntat două tabere: protestatarii paşnici şi poliţiştii violenţi.
2. Procuratura Generală nu a întreprins nimic pentru identificarea protestatarilor violenţi care au agresat poliţiştii, urmărind penal doar colaboratorii MAI.
3. Atât protestatarii violenţi, cât şi poliţiştii vinovaţi trebuie să fie sancţionaţi conform legii.
4. Premierul Vladimir Filat, preşedinte PLDM, şi ministrul Justiţiei Alexandru Tănase, prim-vicepreşedinte PLDM, nu au dreptul moral să conducă procesul de stabilire a persoanelor care au avut de suferit în urma confruntărilor din 7 aprilie 2009, întrucât anume conducerea PLDM a fost organizatorul oficial al acelor acţiuni de protest şi nu a fost în stare să asigure caracterul paşnic al acestora.
5. Procuratura Generală s-a descalificat total ca instituţie responsabilă de investigarea corectă, completă şi nepărtinitoare a cauzelor şi responsabililor dezastrului din 7 aprilie.

Cerem:

1. Demisia Procurorului General, Valeriu Zubco;

2. Reformarea instituţiei Procuraturii Generale conform recomandărilor Consiliului Europei;

3. Demisia Ministrului Afacerilor Interne, Victor Catan;

4. Reformarea Ministerului Afacerilor Interne conform standardelor europene şi demilitarizarea poliţiei.

De asemenea, ţinem să reamintim factorilor de decizie articolele din Codul Penal al Republicii Moldova, în baza cărora trebuie să fie cercetate penal persoanele care au comis violenţe şi devastări la 7 aprilie 2009. Aceste articole le prezentăm în anexa Nr.1

14 aprilie 2010

Radu Busila,

Presedinte al AJCD

ANEXA Nr.1

-          Articolul 151. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care prevede, după caz, pedepse cu închisoare de la 3 la 10 ani, de la 5 la 12 ani şi de la 8 la 15 ani;

-          Articolul 152. Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care prevede, după caz, pedepse cu închisoare de până la 3 ani şi de la 3 la 6 ani;

-          Articolul 187. Jaful, care prevede, după caz, pedepse cu închisoare de până la 3 ani, de la 3 la 6 ani, de la 5 la 10 ani, de la 7 la 12 ani şi de la 8 la 15 ani;

-          Articolul 197. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor, care prevede pedeapsă cu închisoare de până la 6 ani;

-          Articolul 278. Actul terorist, care prevede pedepse cu închisoare de la 6 la 12 ani, de la 8 la 15 ani, de la 12 la 20 de ani şi de la 16 la 20 de ani;

-          Articolul 285. Dezordini în masă, care prevede, după caz, pedepse cu închisoare de până la 2 ani, de la 4 la 8 ani, de la 3 la 7 ani;

-          Articolul 287. Huliganismul, care prevede, după caz, pedepse cu închisoare de până la 3 ani, de până la 5 ani şi de la 3 la 7 ani;

-          Articolul 288. Vandalismul, care prevede, după caz, pedeapsă cu închisoare de până la 1 an şi de până la 3 ani;

-          Articolul 339. Uzurparea puterii de stat, care prevede, după caz, pedepse cu închisoare de la 10 la 15 ani şi de la 12 la 20 de ani;

-          Articolul 341. Chemările la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orînduirii constituţionale a Republicii Moldova, care prevede, după caz, pedepse cu închisoare de până la 3 ani, de la 1 la 4 ani şi de la 3 la 7 ani;

-          Articolul 342. Atentarea la viaţa Preşedintelui Republicii Moldova, a Preşedintelui Parlamentului sau a Prim-ministrului, care prevede, după caz, pedepse cu închisoare de la 12 la 20 de ani sau detenţiune pe viaţă;

-          Articolul 343. Diversiunea, care prevede pedeapsă cu închisoare de la 12 la 20 de ani;

n-          Articolul 348. Împiedicarea activităţii legale a persoanei cu funcţie de răspundere, care prevede pedeapsă cu închisoare de până la un an;

-          Articolul 349. Ameninţarea sau violenţa săvârşită asupra unei persoane cu funcţie de răspundere sau a unei persoane care îşi îndeplineşte datoria obştească, care prevede, după caz, pedepse cu închisoare de până la 2 ani, de până la 3 ani şi de la 4 la 8 ani;

n-          Articolul 350. Atentarea la viaţa colaboratorului poliţiei, care prevede, după caz, pedepse cu închisoare de la 7 la 20 de ani, de la 15 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă;

-          Articolul 352. Samavolnicia, care prevede, după caz, pedepse cu închisoare de până la 4 ani şi de la 3 la 8 ani;

-          Articolul 352¹. Falsul în declaraţii, care prevede pedeapsă cu închisoare de până la 1 an;

-          Articolul 358. Organizarea sau participarea activă la acţiuni de grup care tulbură grav ordinea publică ori implicarea minorilor în aceste acţiuni, care prevede, după caz, pedepse cu închisoare de până la 3 ani şi de până la 5 ani;

-          Articolul 360. Luarea, sustragerea, tăinuirea, degradarea sau distrugerea documentelor, imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor, care prevede, după caz, pedepse cu închisoare de până la 3 ani şi de până la 5 ani.

ANEXA Nr.2

Declaraţia prealabilă a PLDM de autorizare a acţiunilor de protest din 7 aprilie 2009