În primul rând, tragerea la răspundere disciplinară a unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) poate fi efectuată prin prisma art.10 alin.(2) din Legea nr. 950 din 19.07.1996, cu privire la Colegiul disciplinar şi la răspunderea disciplinară a judecătorilor, doar la iniţiativa a 3 membri a CSM. Judecătorul Ion Muruianu, la ziua pretinsei comiteri a abaterii disciplinare şi în perioada examinării cauzei disciplinare, deţinea şi deţine până în prezent funcţia de preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, fiind membru de drept a CSM şi, respectiv, nu putea fi tras la răspundere disciplinară în baza procedurii intentate de un singur membru al CSM. Aceste prevederi legale au fost ignorate de Colegiul disciplinar prin argumentări inconsistente şi netemeinice.

Ignorând grosolan noţiunile elementare cu privire la faptul că justiţia se înfăptuieşte doar de instanţele de judecată, Colegiul disciplinar, atribuindu-şi arbitrar rolul de instanţă judecătorească, „cea mai supremă din stat” a „constatat” că judecătorii, în mod ilegal şi neuniform, au judecat cauzele atribuite în competenţa lor şi tot acest Colegiu disciplinar a „dat sentinţa de condamnare” a judecătorilor.

Inadmisibilitatea verificării legalităţii şi temeiniciei deciziilor judecătoreşti de către organele extrajudiciare este consfinţită şi prin prevederile legislaţiei naţionale. Astfel, potrivit art. 114 şi 115 alin. (1) din Constituţie, justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti, adică prin Curtea Supremă de Justiţie, curţile de apel şi judecătorii.

De asemenea, Constituţia, prin prevederile art. 119, stabileşte că legalitatea deciziilor judecătoreşti poate vi verificată exclusiv prin folosirea căilor de atac, în condiţiile legii.

Imposibilitatea punerii la îndoială a legalităţii deciziilor judecătoreşti este prevăzută expres în temeiul art. 120 din Constituţie, conform căruia, este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor hotărâri definitive ale instanţelor judecătoreşti.

Prevederi certe şi indubitabile privind controlul legalităţii actelor judecătoreşti irevocabile conţine şi art. 19 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia, în pricinile civile, justiţia se înfăptuieşte potrivit reglementărilor legislaţiei procedurale civile şi doar de către instanţele judecătoreşti şi de judecătorii ei, numiţi în funcţie în modul stabilit de lege, iar hotărârile judecătoreşti emise în cauze civile pot fi controlate şi reexaminate numai de instanţa judecătorească competentă, în ordinea stabilită de prezentul cod şi de alte legi.

Conform art. 19 alin. (3) din Legea cu privire la statutul judecătorului, judecătorul nu poate fi tras la răspundere pentru opinia exprimată în înfăptuirea justiţiei şi pentru hotărârea pronunţată dacă nu va fi stabilită, prin sentinţă definitivă, vinovăţia lui de abuz criminal.

Interdicţia impusă oricărui organ extrajudiciar de a verifica temeinicia aplicării legislaţiei de către magistraţi rezultă şi din prevederile exprese ale art. 1 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, conform căreia, doar Curtea Supremă de Justiţie este instanţa judecătorească supremă care asigură aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei de către toate instanţele judecătoreşti, şi soluţionarea litigiilor apărute în cadrul aplicării legilor.

De asemenea, trebuie să menţionez şi faptul că fiecare judecător, cel puţin o dată în practica sa judiciară, greşeşte, adică adoptă decizii criticabile sub aspect legal, însă, este important ca atunci când este începută o procedură de sancţionare împotriva acestuia, aceasta trebuie să fie desfăşurată în strictă conformitate cu legea.

Desigur, putem crede naiv că anumite cercuri politice aflate la guvernare, prin asemenea metode, încearcă să facă „regulă” în sistemul judiciar din Republica Moldova. Apare însă întrebarea: de ce nu este abordat acest sistem în complexitatea lui, de ce nu sunt studiate cauzele apariţiei problemelor în justiţia moldovenească, de ce nu este reformată încă instituţia Procuraturii, astfel încât procurorii să devină magistraţi, adică mai protejaţi de influenţa politică exercitată? Răspunsul este unul evident, sistemul nu trebuie schimbat, el trebuie supus „noilor elite” în locul celor vechi.

Deci, putem concluziona că intentarea şi desfăşurarea procedurii disciplinare împotriva judecătorilor menţionaţi nu reprezintă altceva decât un caz periculos şi alarmant pentru întreg sistemul judecătoresc şi pentru societate, deoarece în detrimentul principiilor fundamentale privind separarea puterii în stat, prevederilor certe ale actelor juridice internaţionale, contrar normelor exprese din Constituţie, Codului de procedură civilă şi altor legi organice, se pune temelia unei tentative de a controla actul de justiţie din Republica Moldova.

Radu BUŞILĂ,

Preşedintele Asociaţiei Juriştilor Creştin-Democraţi