Referendumul constituţional va avea loc din motivul că ambele tabere din actualul Parlament nu au avut capacitatea să poarte un dialog civilizat în condiţii democratice, în urma căruia să fie identificată soluţia de compromis. AIE a tot promis că-l face preşedinte pe Marian Lupu, însă, până astăzi, tot Mihai Ghimpu stă în două fotolii. Recalcitranţa şi egoismul de partid sunt caracteristice pentru ambele tabere beligerante. Iniţial, comuniştii au insistat exclusiv pe un candidat, pentru care liberalii nu au dorit să dea nici măcar un vot, apoi liberalii l-au propus pe Marian Lupu, candidat asupra căruia au insistat până la eşuarea celei dea doua tentative de alegere a şefului statului. Marian Lupu a dorit ca anume el şi numai el să devină preşedinte, comuniştii neputând să-l accepte, pentru ei existând o bariera psihologică uşor de înţeles – li s-a cerut să voteze pentru cel care i-a trădat.

Data de 9 martie 2010 va rămâne în memoria societăţii ca una în care s-a anunţat o tentativă de uzurpare a puterii de stat, deoarece liderii AIE au susţinut public iniţierea procedurii de modificare a actualei Constituţii, adică a schimbării regulilor jocului în timpul jocului. Şi dacă la început iniţierea modificării Constituţiei era susţinută doar de preşedintele interimar Mihai Ghimpu, ulterior, şi celelalte componente ale coaliţiei de guvernământ au adoptat această poziţie.

Prin referendum se caută o lacună care să permită, prin evitarea procedurilor democratice, modificarea bazelor constituţionale după interesul de moment al unor politicieni. Dacă drept condiţie a declarării referendumului ca fiind valabil este nevoie doar de 1/3 din numărul total de alegători, rezultă că circa 16% dintre alegătorii Republicii Moldova vor dicta celorlalţi regulile orânduirii în care convieţuim cu toţii. Prin urmare, astfel se deschide calea spre dictatura minorităţii, reprezentativitatea lipsind cu desăvârşire în acest caz. Mai mult decât atât, referendumul nu poate soluţiona problema psihologică de comunicare pe care ambele tabere beligerante nu o pot depăşi.

Articolele 85 şi 98 din Constituţie reprezintă un test serios pentru cei care pretind că luptă cu mentalitatea totalitară, normele constituţionale respective stabilind desemnarea candidaturii primului ministru exclusiv de către preşedinte, iar în caz contrar, acesta poate recurge la dreptul de a dizolva Parlamentul, dacă Legislativul nu acordă votul de încredere pentru formarea Guvernului. Executivul bicefal va fi întotdeauna o sursă de conflict şi de instabilitate. Sistemul propus de AIE presupune două variante, ambele nereuşite, ale relaţiei dintre preşedinte şi prim-ministru pe de o parte, şi Parlament pe de altă parte. Adică, dacă preşedintele acceptă un candidat la funcţia de premier care provine din alt partid, ca urmare a configuraţiei politice a Parlamentului, este foarte probabil că relaţiile dintre şeful statului şi premier vor degrada în conflict, cei doi disputându-şi întâietatea pentru conducerea Guvernului. A se vedea, în acest sens, experienţa negativă a Ucrainei în perioada mandatelor preşedintelui Iuşcenko şi a premierului Timoşenko, precum şi cea a României din timpul mandatului preşedintelui Băsescu şi a premierului Tăriceanu. Atât în România, cât şi în Ucraina şeful statului se alege prin vot universal, dar această situaţie nu scuteşte de riscurile unor permanente conflicte şi crize politice în cele două ţări vecine cu sisteme constituţionale similare de regim semi-prezidenţial, spre care ne împinge azi şi AIE. O a doua variantă nedorită, care poate apărea într-un sistem semi-prezidenţial, este instalarea de către şeful statului a unui premier obedient şi lipsit de personalitate, în acest caz Guvernul fiind condus, practic, de preşedinte, ceea ce tensionează relaţia dintre Parlament şi şeful statului.

Ar mai fi de reţinut şi faptul că după orice campanie electorală, şeful statului nou-ales va dori să obţină o majoritate parlamentară confortabilă, căutând să atragă într-o „majoritate pro-prezidenţială” deputaţi din diverse grupuri parlamentare, cum, de altfel, s-a şi întâmplat sub mandatul foştilor şefi de stat din Republica Moldova. O astfel de tendinţă subminează însuşi sistemul democratic prin surparea unităţii partidelor politice. Amintim că la baza democraţiei stau principalele instituţii care asigură exercitarea puterii în condiţiile concurenţei – partidele politice. Aceste instituţii fundamentale pentru un stat de drept trebuie stimulate prin normele legale, ci nu subminate de situaţii juridice care pot să conducă la destrămarea sau slăbirea acestora.
Desigur, iniţierea referendumul este o acţiune bazată pe populism, care speculează faptul că sondajele indică că circa 75% dintre cetăţeni s-ar pronunţa pentru alegea directă a şefului statului. De remarcat că populismul se manifestă din partea ambelor tabere: AIE a iniţiat, iar comuniştii au acceptat iniţiativa respectivă, renunţând la propria lor poziţie, pentru a nu-şi pierde alegătorii.

Soluţia optimă pentru societatea noastră, care să genereze o guvernare stabilă, eficientă şi responsabilă, este cea de continuare a reformei constituţionale în direcţia aprofundării modelului parlamentar. Dar aşa cum criza politică actuală nu permite realizarea acestui proiect, preşedintele în exerciţiu ar trebui să dizolve Parlamentul şi să anunţe noi alegeri legislative prin atingerea unui consens între guvernare şi opoziţia comunistă. Concomitent, s-ar impune renunţarea la aventura legată de referendum şi alegerea directă a şefului statului.

Cea mai reuşită ieşire din impas, în condiţiile actualei crize constituţionale, ar fi următoarea: după viitoarele alegeri parlamentare să fie creată o Comisie de stat pentru perfecţionarea Constituţiei, din care să facă parte exponenţii ai Puterii şi ai Opoziţiei, reprezentanţi ai societăţii civile, experţi independenţi şi observatori internaţionali. Soluţia finală ar trebui să fie una consensuală, orientată spre reducerea competenţelor şefului statului, concomitent cu simplificarea procedurii de alegere a acestuia de către Parlament.

Radu BUŞILĂ,

Preşedintele Asociaţiei juriştilor Creştin-Democraţi